Am citit prima oara un blog prin 2005 si am inceput sa fiu atras iremediabil de ele in 2006. Un an mai tarziu n-am mai avut rabdare sa fiu doar cititor activ sau ascuns si am inceput si eu sa scriu. Azi vad doar ranjetul morbid al blogosferei si ma intreb daca ea a existat vreodata. Si imi aduc aminte cum era atunci cand am intalnit-o prima oara. Continue Reading
internet
In ultimii cativa ani, de cand publicitatea in social media a luat amploare, au inceput sa se auda din ce in ce mai tare si cei care tipa impotriva ei, cititorii nemultumiti. La inceput, cand aparea cate un banner la o pizzerie sau un review de fier de calcat, cititorii si comentatorii nu erau foarte porniti impotriva lor, ba chiar erau incantati. Dar in ultima perioada pe tot mai multe bloguri e o avalansa de advertoriale, marcate sau nu, bannere cat China [no pun intented], animatii in flash si povestiri de la “happening-uri” organizate de diversi sponsori. Continue Reading
Eu sunt anonim p-aici, ma rog, in masura in care ma lasa IP-urile, ID-urile si alte dracovenii care uneori imi scapa. Dar sa moara Jean Valjean, vorba aia batrana din mahala, daca nu sunt sincer.
Cand dau like imi place. Cand comentez vreau sa spun ceva. Atunci cand ma enervez rup tastele si imi smulg parul din cap de draci. Atunci cand pun smiley zambesc. Daca te injur, o fac cu patos. Daca te sustin, sunt de acord cu tine. Si cand par suparat sau vesel sau euforic sau plictisit sau deprimat, chiar sunt.
Sunt la fel de autentic cum era Raketa ala sovietic al lui tataie. Sunt tot eu, in niste litere, pe un ecran in mii de biti.
Pentru ca cererea publicului spectator a fost sa scriu mai departe, o fac. Hai, ma, te iei dupa mine? Cacat, scriu aici din orgoliu. Si pentru ca imi place sa ma aud vorbind. Sau, de fapt, pentru ca de aia am pornit sa scriu aberatii pe blog acu’ niste ani. Pai cum, eu baiat istet, sa nu am coltul meu de autosuficienta pe net, unde sa ma admire toti semisuficientii??? Comment plz, oricum ma doare in cur, dar te rog sa comentezi! 
Am trecut prin toate banalitatile din lume, asa ca pot sa scriu epic despre cum primaria nu aduna zapada de pe strazi, despre cum e traficul aglomerat de melteni care claxoneaza, am pus si poze cu masini, si cu pisici. Am avut si muzici care mie imi plac si la care probabil ca nimeni n-are chef sa le dea play, dar un like e mult mai la indemana.
Nu s-a schimbat mare lucru, doar ca pe mine ma ajuta din ce in ce mai putin sa trancanesc banalitati, ca p-alea le pot parli la o bere cand sunt ranga, si daca toata lumea e la fel de beata ca mine putem sa avem pretentia ca discutam filozofii. Suficient cat sa parem mai altfel decat toata lumea, lumea rea care asculta aceeasi muzica, merge in aceleasi locuri si traieste in general aceleasi drame umane ca si noi, astialalti. Bun, pai si sa ne intoarcem la “viata printr-un ochi atent”? Neah, evident ca nu si sigur ca da. E doar un blog. Suntem doar niste cromozomi, pusi in masina aia trucata care trage bilele la loto. Amesteca 20 de fraze de pe bloguri si o sa obtii in laborator rezultate similare.
Asa ca mergem mai departe. Dar sa nu crezi ca sunt unic. Sa nu ai impresia ca ai un mot in plus pentru ca citesti cacaturile astea pe care le insir in mod interesat aici. Sa nu ai impresia aberanta ca exista oameni spectaculosi sau irepetabili.
Eu sunt singurul irepetabil. Tu nu esti decat un unic. Un unic in plus in statistica de pe blog. Asa ca sa scriem.
Si e momentul ala, cand The Energizer Bunny ajunge la 5% power. Cand te uiti in jur si cauti agitat o priza, sa bagi smartelefonul la incarcat. Sau cand iti bagi brusc pula in ele de metafore si de compuneri de clasa a sasea. Doar ca iti vine sa dormi un eon, sa te trezesti, sa bei o cafea si sa te culci la fel.
P-aici ar cam trebui sa mai fac nitel curat, sa mai dau o matura, ca, daca te uiti prin arhiva, aveam niste idei maimisto acum 5 ani. S-ar putea sa fie un moment bun sa abandonez this stage persona, sa trollez cu alt nume, in alt oras, in alta viata si cu alta fata. Poate mai putin depresiva si mai inspirata. Mdeah, imi iau cocoasa in carca si ma mut. Evident, pe domeniu propriu, clar, in secret ca armata Britano-Americana la Omaha Beach. Sau nu, ca nu m-am hotarat.
P-aici s-a strigat destul, mai mult decat la revolutia de cacat de zilele astea: jos prostia, jos minciuna, muie Steaua. Ma rog, muie Steaua mai putin, ca nu ma intereseaza ce mai face Gigi. Da’ divaghez.
Am scris din ce in ce mai rar si mai neinspirat, am fost in pana de idei. Politica si nervi n-am ma avut chef sa abordez, si bazaconiile si intrebarile mele is la fel de banale ca un Google search. I destul, cred eu.
Ipo, asa cum l-a plasmuit blogul asta nu mai are chef de comentat prin alte parti, cu atat sa mai scrie si sa mai provoace idei. N-am mai comentat pe un blog de multa vreme. Nu e nicio tragedie, e doar o stare de plictiseala. Mi-a ajuns. Sunt intr-o situatie personala proasta, care nu mai are supape intr-un blog anonim. Cam asta a fost.
Vreau sa imi tin gura o vreme. Am vorbit destul, am ascultat prea mult. Vreau liniste. Nu spun ca omor blogul in seara asta. Nici macar nu stiu daca maine nu ma enervez si scriu. Dar zau ca nu mai incerc nimic.
A fost funny, oameni interesanti in discutii interesante, idei aiurite aruncate printre typos si multa distractie. Multa, chiar asta n-o neg. Dar cam atat l-au tinut bateriile pe autor. Recharge. Take a day off. Get some sleep. Move to a sunny island. A fost distractiv. Si daca un blog lesina acum, poate ca un nou troll se naste.
Ne auzim cu bine, maine dimineata, cand imi trece depresia asta de 1 AM
Da, e o intrebare aiurea. Dar raspunsul e ca CEL.ro vinde iPad-uri… sparte. Asta n-ar fi mare branza, dar nici nu vrea sa ii inlocuiasca omului stricaciune. Nici asta n-ar fi o nenorocire, poate tipul pur si simplu l-a scapat pe jos la 5 minute dupa ce l-a desfacut din cutie. Sau doar a fost fraier si a semnat ca primarul fara sa verifice coletul. Insa nimic nu e mai halucinant decat raspunsul magazinului pe blog la Zoso. Citez partial:
Ai dat 2000 de ron si 5 ore nu te uiti nici macar la cutie si cu atat mai mult cu cat afirmi acum ca era cutia lovita?
Deci clientul e suspect pentru ca nu a desfacut pachetul in secunda zero dupa ce l-a primit! Incredibil! Pur si simplu citesc si ma minunez! Daca asta e comertul online in Romania lui 2011. Este evenimentul anului in domeniu, comis la fix, in perioada cumparaturilor de sarbatori.
Raul e facut si singurul mod in care CEL.ro si-ar putea spala fata ar fi sa revina cu un anunt oficial prin care sa spuna ca raspunsurile de la Zoso de pe blog au fost facute de un angajat fara aprobarea companiei, care a fost sanctionat/concediat si iPad-ul spart a fost inlocuit, cu scuzele de rigoare. Dar ceva imi spune ca asta n-o sa se intample.
PS: anul asta cumparaturile de sarbatori le fac online, si targuiesc si dupa un laptop. O sa iau in considerare si vreo oferta cel.ro? Yeah, sure.
Ai vazut pe la TV fazele alea cu romanii care se imbulzesc ca animalele sa cumpere scaune, tigai sau bormasini, se calca in picioare ca nebunii, doar ca sa ia un produs la un pret redus? Ei, cam asta s-a intamplat azi la magazinele online care au participat la Black Friday. Doar ca in loc sa isi rupa hainele si sa isi dea coate, romanii au facut zob serverele si internetul. Urmarea: siteurile au avut perioade lungi de cadere sau au mers ca mortul. Bine, comparatia e exagerata, poate chiar erau chestii pe care mi le-as fi luat si eu cu un pret bun, doar ziceam ca adun buget de laptop nou. Dar tocmai de-aia am renuntat: nu imi place inghesuiala.
Ca o concluzie: cat de bine pregatite sunt magazinele online romanesti daca, desi se stie ca o sa fie un aflux foarte mare de vizite, ele pica la primele minute de la startul promotiei?
Am constatat ca nu urmaresc nici un blog care are adresa/titlu nume & prenume. Ma enerveaza genul asta de bloguri, pentru ca toate au un lucru in comun: me, me, me! Prin 2006 cand dadeam eu cu nasul de bloguri, toate erau scrise sub un pseudonim, chiar daca unele erau asumate de autor si nu era nici un secret cine este el. Insa mie mi se pare in continuare ca blogurile numeprenume.ro denota un ego nitel umflat, o tentativa de autoafirmare cam aroganta si o personalitate care, neputendu-se impune suficient IRL, simte nevoia de un push-up in online. Asta n-are de a face cu anonimitatea de pe internet, pe multi din bloggerii pe care-i citesc stiu cum ii cheama, eventual cam cu ce se ocupa. Are de a face cu o anumita atitudine de iesit in fata care nu-mi place. Pana una alta, eu prefer sa raman un semi-anonim, citind bloguri de semi-anonimi.
S-a dus moda cu petitiilor online, acum toata lumea care vrea sa fie la moda trebuie sa caute pe Facebook un boicot si sa declare ca se alatura miscarii. Ultimul caz este cel al unei femei cu handicap locomotor [despre care se scrie in ziar ca e de o frumusete rara, drace!] care nu a fost lasata sa intre intr-un club de noapte. Contextul in Evz, ideea e ca a iesit mare iures pe Facebook si pana la urma patronul a trebuit sa-si ceara scuze, speriat de amploare chemarilor la boicotarea carciumii si de numarul de sustinatori. Ia sa analizam nitel situatia la rece. Continue Reading
Cica asa ar fi. Jupanii aia bogati, early adopters si spanac, s-au plictisit. Doar taranoii din lumea a treia ii ajuta sa para inca pe val. Logic, as spune. Internetul e un mediu rapid si volatil. Daca cineva pune acum un pariu pe Facebook o sa piarda. Okay, zic io care nu-s vreun expert. Da ma intreb: care e next big hit?
PS: naspa de niste Social Media Managers, care in curand or sa ajunga inapoi la statutul de bloggeri semi-anonimi cu un nick in loc de nume si functie.
