Uncategorized
Doar vroiam sa zic ca e o melodie a unui individ, ii zice Figlio Unico.
Hai ca am treaba.
Ei da, abia la ora asta am descoperit vorba zilei, care mi-a facut ziua frumoasa, ea vine de la un comentator al lui Zoso, pe numele lui Valeriu:
Twitter e ceva în genul discuțiilor la beție, vorbește toată lumea, nu ascultă nimeni, iar dimineața nu îți mai aduci aminte mare lucru.
Mi se pare adevarat, doar ca as inlocui Twitter cu mai generalul Social Media. Si asta o zic eu, caruia imi place sa trancanesc la betie! 
She gata. 
Periodic ma apuca mancarimi pe partea dorsala si ma cred mai iscusit decat sunt in realitate. Ultima isprava e piesa de colectie. Imi trazneste mie ca trebuie curatata tastatura de la laptop. Zis si facut, dar n-aveam o surubelnitza potrivita, asa ca vorbesc cu fratele Speedy sa ma ajute. El are senzatia ca e putin mai priceput decat mine, asa ca accepta rapid, deci ii dam bataie. Demontam jucaria, curat eu tastatura si suflu nitel de praf pe acolo si apoi ne apucam sa-l asamblam la loc. Doar ca din curiozitate ii dam jos si bateria de pe placa de baza. Il las vreo ora sa fiu sigur ca nu mai e nici o urma de alcool pe dinauntru si il bag in priza. Surpriza serii: imi da o eroare de BIOS (data si ora dereglate) si imi cere o parola!
Acum laptopul e capatat de la cineva care lucra intr-o multinationala care a casat la un moment dat un set de masinarii. Baietii aveau probabil informatii sensibile pe ele, asa ca aveau chiar si parola de BIOS, setata de niste genii de la departamentul de IT. Si uite asa, acum solutia e fie sa apelez la persoana care mi-a dat laptopul, in speranta ca cineva mai are o evidenta a parolelor de acum X ani, ori sa schimb placa de baza, inutil la cat costa si cat valoreaza notebook-ul ala arhaic. Ca solutiile de hackereala hardware pe care le-am gasit pe net cred ca sunt rocket science pentru mine. Partea buna e ca pana la urma probabil ca o sa ma hotarasc sa dau banii pe o scula noua. Partea proasta e ca niciodata nu ma invat minte sa nu-mi bag nasul unde nu ma pricep. Asta ca sa nu povestesc alte fapte de vitejie tot cu frati-miu, care implica o pana facuta la o motocicleta fara leviere (cauciuc cu galme, ciupit camera de rezerva) sau curatat clapeta de acceleratie de la masina (cheie tubulara scapata in volanta, mecanic, scos cheia cu scula magnetica).
Talentat sunt Doamne, pupa-ti-as talpile! 
Sunt complet de acord cu ideea de privatizare a CFR. Este clar ca statul nu va putea niciodata sa scoata compania de transport pe cale ferata din groapa in care el insusi a bagat-o, cu atat mai putin sa reuseasca sa ofere servicii de calitate si competitive. In anii 90 pare de neimaginat ca unele companii ce pareau a fi de interes national sa ajunga in administrare privata. Dar ia sa vedem cum a evoluat Romtelecom, de la statutul de mamut comunist pe drumul falimentului la cel de companie moderna de telecomunicatii. In anii 90 acest lucru parea imposibil. In aceeasi situatie este acum si CFR-ul. Si cand spun ca trebuie privatizat, ma refer la toate componentele lui: marfa, calatori, infrastructura, intretinere. Daca cineva ar avea curajul sa rupa pisica si sa desfiinteze mafia de firme capusa, angajati care taie frunza la caine pe salarii barosane si directori milionari, sa vanda pachetul majoritar unei firme private (Germania, Austria, ca pe modelul asta a fost organizat CFR de cand a aparut), facem pariu ca in 6-7 ani firma o sa aduca statului un profit anual frumusel, iar noi o sa putem merge in conditii civilizate cu trenul la munte sau la mare?
…Dar ma bate gandul sa trec un picut si pe la marea asta a noastra, romaneasca. Un weekend, 2-3 zile, nu mai mult, cat sa-mi dau seama daca s-a mai miscat ceva sau suntem tot in epoca de piatra a turismului. Nu m-am hotarat unde exact si nici cand, dar cel mai probabil saptamana viitoare, sau chiar asta. Am totusi chef de un val si un nisip, iar vremea de afara imbiiiie!…
