Simteam o mica fractura in atmosfera aia de pub familiar, era o ruptura in armonia aparenta. Si totusi eram in gasca, noi cu amicii, cu meciul, berile si cu noi.

Cand s-a terminat meciul era deja 12, si am plecat sa caut un taxi impreuna cu un prieten, lasandu-i pe ceilalti in bar, sa discute infocat de ce echipa favorita nu castigase meciul. La Universitate unde credeam ca o sa gasesc, nu era picior de taximetrist si la ora aia nici troleibuzele nu mai circulau. Ne-am strans mainile si am luat-o fiecare pe jos, spre casa. Era frig si zapada ocupase trotuarele, asa ca mi-am pus gluga in cap si am luat-o de-a dreptul pe carosabil.

Ritmul regulat s-a impus repede si parca mersul pe munte in copilarie a inceput sa imi revina incet in sange, sa imi regleze pulsul si sa ceara greutatea unui rucsac in spate.

Cum mergeam mecanic prin zapada, picioarele au sincronizat subtil si mintea amortita de bere. Pas dupa pas, am devenit indiferent la masinile care ma mai claxonau din cand in cand pentru ca mergeam pe mijlocul strazii, iar gandurile au inceput sa capete claritate. Un picior inaintea celuilalt, si din nou, inainte. Deciziile au venit unele dupa altele, de parca atat asteptau, un drum pe jos prin iarna, la ora 12 si ceva noaptea, ca sa se poata ordona frumos intr-o coada, incolonate doua cate doua, ca niste copii de clasa a patra intorsi dintr-o excursie cu clasa. Plecasem pe jos dintr-o carciuma cu bere, meci si prieteni si, cand am ajuns acasa, eram eu cu mine.

Incepuse iar sa fulguiasca si era tarziu, dar am mai stat la o tigara in fata casei. Eu, cu gandurile mele regasite, aranjate ca niste papusi Matrioska sub scalp. Dupa ce am stins-o, le-am adunat pe toate si le-am pus intr-un sertar, in spate.

A river flows underneath this city
I’d like to go there with you now my pretty & follow it on for miles & miles, below other people’s ordinary lives.
Occasionally catching a glimpse of the moon, thru’ man-hole covers along the route.
Yeah, it’s dark sometimes but if you hold my hand, I think I know the way.
Oh, this is as far as we got last time
But if we go just another mile we will surface surrounded by grass & trees & the fly-over that takes the cars to cities.
Buds that explode at the slightest touch, nettles that sting – but not too much.
I’ve never been past this point, what lies ahead I really could not say.
I used to live just by the river, in a dis-used factory just off the Wicker
The river flowed by day after day
“One day” I thought, “One day I will follow it” but that day never came
I moved away & lost track but tonight I am thinking about making my way back.
I may find you there & float on wherever the river may take me.
Wherever the river may take me.
Wherever the river may take us.
Wherever it wants us to go.
Wherever it wants us to go.

S-au pierdut niste bani zilele astea. Nu multi, dar s-au pierdut. Au fost drumuri blocate, fabrici inchise, livrari de marfa la export anulate, porturi inchise. Nu chiar dezastru, dar oricum. Dar au trebuit alocati si bani in plus pentru repararea stricaciunilor pe care le-a facut zapada. Asta inseamna cheltuieli in plus, iar incasarile s-au dus mai degraba in jos. Deci o buba mica si cu una mica fac o buba medie. Sunt convins ca in T1 2012 o sa avem scadere economica si, fiind al doilea trimestru consecutiv pe minus, asta inseamna ca Romania e oficial in recesiune.

Hopa, recesiune? Pai cand se pronunta cuvantul asta mai ciuleste urechea si presa internationala. Si scriu gazetari doua randuri despre Romanian Economy care se duce de rapa, de ii baga in sperieti pe managerii de multinationala care citesc Financial Times si Economist. “Vericule, la aia se fute situatia, hai sa ne mai gandim o data la fabrica aia de vroiam s-o construim la Cluj.” Pe urma agentiile de rating mai trag si ele una la gioale, si uite asa pierdem investitii straine. buba medie spre mare.

P-orma hai sa ne uitam cine a salvat economia anul trecut? Pai nitica productie industriala, un pic de servicii si un an agricol bengos. Uite-asa curgeau granele, ca in filmele de propaganda a lu’ nea Nicu, cand se depasea productia la hectar. A, corect, a fost an agricol bibardos in toata zona, la noi, la bulgari, la polonezi, la ucrainieni, deci preturile s-au dus pe copca, dar tot am profitat nitel. E, acum sa suprapunem pe harta “mortii albe”, ca sa folosesc expresia sablon, cu harta agricola a Romaniei. Auleu, naspa, aiurea, cam nasol! Zapada e cat casa cam prin toate judetele de la camp si prin unele zone de deal. Daca ne gandim ca la primavara cand s-o dezgheta si pe la munte o sa fina toata in jos sub forma de inundatii, deja e clar ca situatia e belita. Deci o sa comparam un an economic 2011 meserias, cu un 2012 rupt in cur si cu noroiul de cinci palme in curti. Buba mare.

E, cica o sa atraga guvernul niste miliarde de la UE si o carpim noi cumva. Sa moara ce-am pe casa! Ia sa ne gandim ca in vara si toamna sunt si alegeri, deci mai degraba guvernul o sa arunce cu pomeni electorale, decat sa munceasca pe proiecte europene. Si astia oricum pleaca, si vin ailalti, cu burta lipita de spate si ochii injectati dupa atatia ani in opozitie! Era sa zic ca dupa ei potopul, dar de la viscol de fapt pornisem.

Asa ca ia sa le punem noi frumos pe toate in balanta si sa studiem visele de crestere economica la rece, la o temperatura adica mai aproape de gerul de afara. Ce spuneai? A, dap, e alba zapada, da-i maro. O sa fie o iarna lunga anul asta…

Si intr-o seara, dupa 10, cu un radio Gloria dat incet pe Europa Libera si cu sarma albastra infipt in el,  m-am speriat de o gaza. O chestie verde si sinistra, numai buna sa ma ciupeasca, in viziunea mea. L-am pus pe tata sa o omoare. Dupa ce a rapus mosntrul, tata mi-a aratat insecta. Era o chestie verde-straveziu, frumoasa, cu o arhitectura de elicoper din filmele SF. Si moarta. Am plans.

Mi-am amintit de asta pentru ca am omorat o gaza innebunita de frigul de afara, care imi facea zile fripte mie si lui Mitzi de doua seri. Trebuie sa ma mut, si nu o vad pe Mitzi intr-o garsoniera la etajul 7.

***

Parca oamenii au fost intelegatori in trafic, zilele astea. Am auzit putine claxoane, am vazut oameni ajutandu-se, am impins cot la cot cu un tip cu o masina scumpa cat casa parintilor mei inmultita cu doi la o masina mai ieftina decat rabla mea. Si dupa aia am mai impins la 6 masini, a fost greu, era viscol, dar m-am simtit bine.

Am constatat ca tipele tinere arata foarte dragut cu obrajii rosii de ger, cu o lopata in mana si cu priviri de femei moderne si independente, prea mandre ca sa iti ceara ajutorul la dat zapada. Dar li se citeste multumirea si recunostinta in ochi cand te oferi sa le scoti din situatia nasoala.

Am ras cu pofta de arogantul care nu a vrut sa il ajute 3 flacai sa isi scoata masina blocata in nameti, pentru ca i-a fost teama ca or sa ii ceara bani dupa aia. Baietii s-a dovedit ca nu erau niste golani, doar niste elevi de la Mihai Viteazul, fericiti ca maine scolile sunt inchise. Arogantul a ramas spumegand la telefon. Baietii au ajutat o baba care deja daduse singura zapada cat pentru 10 aroganti.

Miti a facut o fata imposibila cand am luat-o frumos in brate si am zvarlit-o in mormanul de zapada. Eu, care sunt o doamna si stau in casa, cu Royal Canin, catel de plus pe care sa dorm si lada de nisip, eu, in zapada? Ce sa spun bestie, stai cu fata aia inlemnita, de parca pana acum 2 ani nu traiai ca o vagaboanda pe acoperisuri. Everybody wants to be a cat.

E frumoasa strada plina de mormane albe si oameni gospodari iesiti sa dea zapada, mai de pe masina, mai din fata curtii, mai ajutand un vecin batran. Am vazut la TV un mos de la tara care plangea ca sta de o saptamana ingropat in zapada. Initial m-am intristat, dar mi-am dat seama ca omul nu plangea din cauza situatiei grele, ci din cauza ca se simtea in varsta si neputincios. Ar fi vrut sa fie tanar, sa ia lopata in mana, si sa se ajurte singur. Mai demn decat toti betivanii in putere de la birt.

Am citit bucuria inconstienta si libertatea nebuna a copiilor mici, la vederea muntilor de zapada afanata. Mi-am amintit de pantalonii de lana din copilarie, plini de zapada si de gheata, de turturii de la nas si ne privirea dojenitoare a lui mamaie cand veneam acasa fleasca, aproape degerati, dar cu ochii in flacari dupa cateva ore de sanius. Incep sa o inteleg.

M-am distrat vazand tinerii imbracati cu haine la moda zgribuliti in viscolul taios, in blugi subtiri, cu toale colorate dar ineficiente, privind cu invidie la cate un mos imbracat cu palton adevarat, caciula de blana cu urechi si manusi cu un singur deget. Da, o data la 5-10 ani, avem ierni mai grele in Bucuresti. Mucosii invata pe pielea lor.

Mi-a placut cum s-a dus boierul arivist Gigi Becali la deszapezit, cu lopeti, manusi si bocanci pentru niste sateni. Cand au venit cu cersitul, i-a trimis la dat zapada. Se uitau putorile la el ca la un Mos Craciun rau, care aduce sosete flausate si izmene in loc de jucarii. Oamenii au pus mana la treaba, cred ca s-au speriat ca la anul le aduce nuiele.

***

E iarna, si e frig, e zapada si un viscol stalinist. Dar nu Stalin a adus viscolul in partiele astea ale Europei, nici macar tzarii sau tatarii din Mongolia. Doar ca, din vreme in vreme, istoria revine cu banalitati de genul prognozei meteo, cu coduri multicolore si drame puse pe repeat. Romanul cred ca are istoria undeva in memoria lui colectiva, in inconstient. Doar ca nu vrea sa auda de ea, decat dupa ce sta viscolul. Pe urma pune mana pe lopata, se dezgroapa, si bea o tuica in sanatatea evenimentului. Pentru ca, tot el stie, ca or sa vina inundatii in primavara, canicula si seceta in vara si in iarna viitoare lopata iar o sa intre in functiune.

La anul si la multi ani!

Păstrând intactă adormita spuză,

În colţul tău, stai rece şi ursuză.

O, inutilă mobilă, pesemne

Te-ai supărat că nu-ţi mai cumpăr lemne?

Tu nu-ţi dai seama că, deşi regret,

Nu te-am putut prevede în buget, -

Dar hai să facem amândoi bilanţul,

Să vezi şi tu cât valorează sfanţul:

Sunt 40 la birt,

30 chiria

Sunt 7 şi 80 spălătoria

5 franci e vinul (fără amănunte)

3 gazul,

4 cheltuieli mărunte

Sunt 10 franci şi 20, tutunu

1 franc, pomană

Fac 101

Plus 6 franci pe lună şvarţ cu lapte

107 (una sută şapte)

Scăzând acum din leafa de… student,

Rămâne o băncuţă – excedent…

Şi, vezi, de tine nu mă mir deloc

C-ai stat o iarnă-ntreagă fără foc,

Dar m-aş mira de mine să trăiesc

O săptămână, fără să iubesc.

Deci, pân să cumpăr lemne cu căruţa,

Eu totdeauna cheltuiesc băncuţa -

Şi-abia atunci constat c-ar fi posibil

Să faci căldură, – fără combustibil!

[Din Parodii originale, 1909, via]

NB: do not read the lyrics whilst listening to the music.

Standing at the punch table swallowing punch
can’t pay attention to the sound of anyone
a little more stupid, a little more scared
every minute more unprepared

I made a mistake in my life today
everything I love gets lost in drawers
I want to start over, I want to be winning
way out of sync from the beginning

I wanna hurry home to you
put on a slow, dumb show for you
and crack you up
so you can put a blue ribbon on my brain
god I’m very, very frightening
I’ll overdo it

Looking for somewhere to stand and stay
I leaned on the wall and the wall leaned away
Can I get a minute of not being nervous
and not thinking of my dick
My leg is sparkles, my leg is pins
I better get my shit together, better gather my shit in
You could drive a car through my head in five minutes
from one side of it to the other

I wanna hurry home to you
put on a slow, dumb show for you
and crack you up
so you can put a blue ribbon on my brain
god I’m very, very frightening
I’ll overdo it

You know I dreamed about you
for twenty-nine years before I saw you
You know I dreamed about you
I missed you for
for twenty-nine years

You know I dreamed about you
for twenty-nine years before I saw you
You know I dreamed about you
I missed you for
for twenty-nine years