In ultimii cativa ani, de cand publicitatea in social media a luat amploare, au inceput sa se auda din ce in ce mai tare si cei care tipa impotriva ei, cititorii nemultumiti. La inceput, cand aparea cate un banner la o pizzerie sau un review de fier de calcat, cititorii si comentatorii nu erau foarte porniti impotriva lor, ba chiar erau incantati. Dar in ultima perioada pe tot mai multe bloguri e o avalansa de advertoriale, marcate sau nu, bannere cat China [no pun intented], animatii in flash si povestiri de la “happening-uri” organizate de diversi sponsori. Continue Reading
Eu fumam cu geamul de la sofer intredeschis si, pentru ca tot avansam cu un metru pe minut, dadusem muzica tare. Cantam de as fi speriat orice amator de karaoke, convins ca nu ma aude nimeni. Ea venea de pe o alee laterala, intr-un Mercedes alb decapotabil. Sunt politicos in general in trafic, plus ca nu ma grabesc deloc seara, sa ajung acasa, in Million Dollar Hotel, asa ca i-am facut semn sa se bage, fara sa ma opresc din cantat. A zambit politicos si atunci am vazut cade sub stratul de machiaj un pic excesiv s-au aprins doi ochi negri ca noapte la tara. A zambit mai larg, i-am zambit si eu, si a facut un semn cu degetul pe care nu l-am inteles.Pe urma ochii ei au devenit semnalizatoarele de la Mercedes clipind a multumire pe avarii, si am mai avansat un metru in trafic.
Imi dau seama ca n-am prea mai avut chef sa scriu pe-aici, de fapt nu tine atat de chef, cat de timp. Pentru ca am fost ocupat rau sa imi pierd vremea nefacand nimic concret. Abia daca am avut cateva ore libere in care sa beau niste beri si sa o frec inutil pe net. Si am putut sa constat ce de cacao e RDS, cel putin in abonamentul ala de 50 de lei cu TV, internet si telefon fix. Ca de, e bun si fixul ala la ceva, cred, ca e facut ghem pe un raft, nu l-am bagat in priza pana acum. Si, daca tot am telefon fix pe care nu-l folosesc, mi-am luat un set de cratite si o tigaie, arata foarte misto acum in bucatarie. Tocmai pentru ca nu vreau sa le stric aspectul murdarindu-le, drace, nu-mi place deloc sa spal vase. Am nevoie cred de o femeie de serviciu, pentru ca nu-s in dispozitia sa imi caut o nevasta, iar pe maica-mea ar fi absurd sa o pun la smotru, la varsta ei. Abia ce a devenit, la saizeci si ceva de ani, utilizator avansat de Facebook: cand vrea sa se logheze cauta facebook pe Google. Eu ma gandesc ca e ciudatel sa te holbezi in pozele altora pe internet, dar cred ca stalking-ul online a devenit accetabil social. Sau acceptabil social media, nu stiu. Eu unul nu ma uit decat foarte rar in propriile mele poze, ca daca vreau sa imi vad mutra pot oricand sa caut o oglinda. Si pozele din vacante sunt asa de plicticoase, ca as putea sa ma uit la ale tale, cenzurand niste capatani, si sa cred ca sunt ale mele: pai tot la mare, la munte, de revelion, de ziua unui prieten sau in concediu in Turcia. Noroc ca afara s-a imprimavarat serios, au inflorit si magnoliile, deci in 2-3 saptamani o sa fie plin pe jos de petale mov-siclam. Si, daca tot e caldut, o sa imi mut fundul si o sa ies la o plimbare scurta. Am ramas fara tigari.
Cum spune Galway, exista o memorie a mirosului, o arhiva, la unii mai mare, la altii mai mica. Si nu e vorba aici doar de parfumuri sau miros de levantica.
Arhiva mea olfactiva e vasta, dar neselectiva. Imi amintesc mirosurile aleatoriu si fac asocieri ciudate. De exemplu cand se imprimavarase acum cateva saptamani si in loc de copaci inmuguriti mie mi s-a parut ca miroase a prenadez… Si pac! O lovitura in moalele amintirilor, sifonierul mi s-a rasturnat in cap. Eu cu bunica-miu, pe la vreo 4-5 ani, mergand in vizita la atelierul de cizmarie al fostului lui patron, sau mesterul, cum spunea, pentru ca ii fusese ucenic. O camaruta intunecoasa, scule de taiat, ciocane, flecuri, pingele, fete de pantofi, piele, talpa, prenadeeez! Si cum imi spunea bunica-miu sa-i spun batranului aluia gras “sarut mana”, si eu nu intelegeam de ce, ca doar saru’ mana e pentru femei.Si stateam ascultand ce povesteau ei, istorii de demult, si nu ma plictiseam.
Si asa cum toate astea au navalit subit in minte, ca prin minune au si disparut, si-am ramas sa ma intreb daca tot ce imi aminteam a existat de fapt vreodata.
Ar trebui sa scriu ceva aici, nu? Ei, uite, sunt complet neinspirat. Sunt complet expirat si intr-o jenanta stare de durere la basca. Ma uit doar in jurul meu, scot un cap pe holul de la acest Hotel Californian, si ma doare grav in bascheti. Ii am atarnati de gat, cu doua sireturi, la fel cum am legat umerasele cu camasi, si ma doare in cot. Ma doare in coada. De fapt coada aia ma doare cel mai rau.
Si pentru o secunda vantul s-a oprit. Soarele s-a jucat ingaduitor cu acoperisurile din cartier, perdelele au dansat in ritmul lent al muzicii si a fost bine.
Apoi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, un nor s-a sesizat si a acoperit cerul, si toate au redevenit asa cum erau si brazii au vuit si stelele au palit si tot universul a inceput sa urle cu vantul.
Mi-e dor de nervi. Mi-e sete de violenta. Am chef de mirosul de sange din proprii dinti. Vreau transpiratie, haine rupte si dureri in coaste. Sa aud sunetul de dinti scrasnind in creier si pe ala de piramida nazala fracturandu-se in urechi. Vreau furie, vreau revolta, vreau pumni batuti in masa. In schimb primesc o supa verde de calm cu miros de azil de batrani. Stii tu, mirosul ala de moarte care sta sa vina. De scandura de brad. E prea devreme, asa devreme.
Music is unrelated.
Sa incep cu preistoria. Pe vremea cand dinozaurii stapaneau Pamantul… Eh, nici chiar asa. In fine, acum cateva luni am reusit sa imi uit telefonul intr-un taxi. Agenda am recuperat-o partial din doua surse, dar unele numere s-au pierdut iremediabil. Un lucru bun ca nu alea importante. In fine. Acum cateva zile ma abordeaza online o fosta colega de liceu, cum ca de ce nu ii raspund la telefon. Ai ghicit, era unul din numerele pierdute. E, eu n-am obiceiul sa sun inapoi la numere necunoscute. Daca era ceva important cu siguranta o sa revina si, daca era unul care sa ma anunte ca am castigat un premiu extraordinar de la Flanco, cu niste mici conditii, well… Continue Reading
Pentru ca ma plictisem, am facut un grafic chiar in timpul meu liber. Na, belea!
