Afara vremea e placuta in Bucuresti, soare cam cu dinti si senin. O gramada de oameni se inghesuie pe trotuare spre serviciu, cu flori in brate, deh, 8 Martie, au si ei neveste si mame si prietene si colege. Parinti si bunici duc copii spre scoala, ghizodane colorate, alte flori. M-am oprit la o cafenea pe un colt de masa, am luat un espresso scurt si tare. Am aprins o tigara si am rasfoit telefonul dupa stirile diminetii, e 8 si un sfert. Citesc un scurt interviu cu Vitali Klitschko, primar in vreme de razboi. Cu mutra aia de boxer care a incasat multi pumni in cap la viata lui, povesteste despre case bombardate, numar de victime civile, distrugeri si in general toata mizeria pe care o aduce razboiul: “Ar fi o mare greșeală să credeți că războiul este departe și că acest război nu vă atinge pe fiecare dintre voi.” Vocea traducatoarei in limba romana are un puternic accent moldovenesc.
Inteleg ca si la Kiev cafenelele sunt inca deschise, eu am lasat dracului ceasca, m-am ridicat si am plecat.