…sa imi infig mana in parul tau, e destul sa uit o jumatate de secol de suferinta si potopul care nu a venit. Uita si tu, iti cer doar sa nu ma urasti azi.
[Sau de ce suntem condamnati la lehamite]
M-am luat de la deschiderea acestui text, in care autorul mentioneaza o amorteala civica, si m-am starnit un pic, suficient cat sa scriu p-aici. Hai sa ma explic. Avem de a face, in momentul de azi, anno Domini 2024, cu trei generatii active politic in Romania, toate mai mult sau mai putin amorfe.
Sa incepem cu batranii, cei care au intinerit si au fost maturi in vremea totalitarismului. Mosii care merg cu religiozitate la vot, dupa ce cu 6 luni in avans li s-a marit pensia cu un kil de cartofi si o tzuica, pardon, o galeata rosie, sau galbena, sau verde sau albastra. Au vazut multe, unii s-au acrit in zona “era mai bine inainte, cand singura grija era daca facem concediul la Saturn sau la Olanesti”, altii in cealalta parte, de tip “de 60 de ani toti niste banditi”. N-am folosit aleatoriu cuvantul banditi, anii 50 inca bantuie discursul. Astia ori voteaza regulat cu cine le spune televizorul, ori joaca sah la carciuma de sub castan. Scuzabil? Pana la cimitir.
Sa continuam cu generatia de mijloc, aia pe care o cunosc atat de bine si careia ii apartin. Astia sunt amorfi pana la capat. Generatia de sacrificiu, copilarie sub comunism, adulescenta in capitalismul salbatic de cumetrie. Isi mai amintesc vag de Miron Cosma si Romeo Beja, dar nu mai stiu unde sa-i puna in calendarul crestin ortodox. Astia sunt prostii satului, care, pe de o parte, s-au format initial sub clica lui Ceausescu si au vazut cum altii se umplu de bani ciudat sub clica lui Iliescu. Apoi au terminat scoli, s-au angajat la corporatii sau pe santierele patriei [aia prosti, care n-aveau un parinte la AVAS, sau n-au plecat la cules], apoi si-au facut credit pentru un apartament in Prelungirea Ghencea. Dupa ce au votat mereu ca niste idioti cu speranta, si de fiecare data s-au lovit de dezamagiri. Si au mai trecut si prin crize: ultima mineriada, sigur-nu-ultimul Ponzi, credite cu buletinul, recesiunea din 2008, Colectiv, pandemie si, ca sa fie treaba treaba, razboi la vecini si refugiati. Sunt sigur ca mi-au scapat vreo 2-3 crize mai mici, dar deja ma apuca crizele. 35-45, iti mai arde de golanii aia de la televizor? Prost esti ca n-ai plecat in Canada. Scuzabil? Poate, pentru ulcerele facute dupa serviciu, in fata TV-ului de 115.
Sa ajungem la aia mai tineri, 18-35. O generatie crescuta pe credit. Au incasat si ei norma de suturi in cur, dar au avut Pampers, nu scutece fierte la cazan pe aragaz, si au rezistat mai bine. Astia se uita la toti maimutoii cu cravata si deux-piece de la TV si ii umfla rasul, coaie! Plm, intre un mars pro Palestina si unul pentru salvarea calutilor de mare, singurele solutii par alea clar trasate in nisip: AUR si SOS pentru case ieftine si Stefan cel Mare, sau ND, daca tin cu FCSB, Dinamo sau CFR. Plus rapidistii care rad de restul, ca sunt prosti si se preocupa de politica, cand omul se ajunge doar daca stie sa faca o combinatie cu bitcoin.
Mai e o generatie, insa. V-ati prins voi care. Si ma tare apasa vina pentru ca alea trei de mai sus nu isi asuma raspunderea pentru ea. “I’m too old, I’m too tired, I’m too fucking blind.” Eu cred ca o sa imi comand revolutia pe Glovo, si o sa las un bacsis generos, ca mi-e lehamite sa ies din casa.
Cand eram copil, nu stiu, poate 8-9 ani, tot cautam prin casa un microfon pentru magnetofonul Tesla care ar fi trebuit sa fie ratacit pe undeva. Eram foarte interesat sa ma inregistrez pe banda, nu stiu de ce, poate ca sa dau drumul la un podcast si sa devin un avangardist, poate ca stiam ca nu e mag-ul complet fara el. Intr-un final s-a scotocit pe la bunici pe acasa si, mirare, s-a descoperit veriga lipsa. N-am ajuns mare pdcaster plin de lovele, dar am gasit in acelasi loc si o banda ciudata, o rola mica trasa pe 19 (nu stiu ce inseamna 19, dar reprezenta viteza de rotatie a benzii), or Tesla nu putea reda decat 2, 4 sau 9. Era o rola mica, de vreo 10 cm diametru. Rulata pe 9 era doar o voce ciudata, mult prea lenta si joasa, neinteligibila pentru mine, dar m-a facut si mai curios.
Am gasit pana la urma un mag de 19, posibil Kashtan-ul lui V, si am reusit sa rulam banda, desi era cam la limita demagnetizarii. Era o inregistrare din spital cu un unchi al meu pe care n-am apucat sa-l cunosc, imi amintesc doar o silueta in pijamale albastre. Era o inregistrare de pe patul de moarte cu cancer.
Azi mi-am amintit de banda aia pentru ca m-am impiedicat fara voie de un video pe youtube. Viata e stranie, si moartea si mai si.
E aproape 12 noaptea, dar m-a lovit un gand: asta e tot? Ma uit in stanga, dreapta, spate, asta e tooot?! Amuzanta treaba, daca nu ar fi de ras.
Sunt unele seri in care simti ca iti vine sa scoti pielea de pe tine si sa o pui in cuier. Sunt unele seri in care vrei sa porti alta piele. Sunt altele in care ai vrea sa te jupoi singur si sa o imbraci. Sa uiti si sa devii altul. Sunt zile cand ploaia te face sa razi ca un nebun. Sunt si nopti in care vrei sa scrii, dar uiti. Nopti de basm.
…as vrea sa se faca un campionat mondial de would’ve been sau might’ve done. As lua si eu o medalie, sau macar m-as califica pentru lingura de lemn.
Circulati, nu e nimic de vazut aici.
…as fi intrat azi in biserica, apoi in confesional: “Iarta-ma parinte, ca am pacatuit. Nu m-am spovedit in viata mea, dar azi e vremea. Am auzit la stiri ca oameni salbatici au omorat alti oameni in Rusia. Probabil oamenii aia morti erau nevinovati. Parinte, sa ma ierte cel de sus, dar nu mi-a parut rau de oamenii aia nevinovati care au murit. Nu ma lasa, doamne, sa pic in capcana salbaticiei. Ajuta-ma sa raman om. In numele Tatalui, al Fiului si asa mai departe. “
Dar nu-s un bun catolic. Ne vedem in iad.
ia-ma de ceafa, da-ma cu fruntea de marginea ascutita a mesei, lasa-ma sa imi revin din surpriza si mai da-ma inca o data. Sterge sangele de pe masa si gusta-l pe cel de pe tampla. Lupta-te cu mine, de dragul tau. Sa iti fumez tigarile in pat si sa iti ard cearceaful. Hai sa bem un ceai cu rom si bergamota maine dimineata si sa nu ne uitam niciodata, ca un tatuaj de pe abdomen. Cheama-mi un taxi galben si zi-mi ca ma iubesti, dau zece declaratii pentru una singura, imi place cum iti sta in clapari.
Raman dator. Mi-ai luat 6 Leffe reci.
[Music unrelated]
[ipostaze] 