[Sau de ce suntem condamnati la lehamite]
M-am luat de la deschiderea acestui text, in care autorul mentioneaza o amorteala civica, si m-am starnit un pic, suficient cat sa scriu p-aici. Hai sa ma explic. Avem de a face, in momentul de azi, anno Domini 2024, cu trei generatii active politic in Romania, toate mai mult sau mai putin amorfe.
Sa incepem cu batranii, cei care au intinerit si au fost maturi in vremea totalitarismului. Mosii care merg cu religiozitate la vot, dupa ce cu 6 luni in avans li s-a marit pensia cu un kil de cartofi si o tzuica, pardon, o galeata rosie, sau galbena, sau verde sau albastra. Au vazut multe, unii s-au acrit in zona “era mai bine inainte, cand singura grija era daca facem concediul la Saturn sau la Olanesti”, altii in cealalta parte, de tip “de 60 de ani toti niste banditi”. N-am folosit aleatoriu cuvantul banditi, anii 50 inca bantuie discursul. Astia ori voteaza regulat cu cine le spune televizorul, ori joaca sah la carciuma de sub castan. Scuzabil? Pana la cimitir.
Sa continuam cu generatia de mijloc, aia pe care o cunosc atat de bine si careia ii apartin. Astia sunt amorfi pana la capat. Generatia de sacrificiu, copilarie sub comunism, adulescenta in capitalismul salbatic de cumetrie. Isi mai amintesc vag de Miron Cosma si Romeo Beja, dar nu mai stiu unde sa-i puna in calendarul crestin ortodox. Astia sunt prostii satului, care, pe de o parte, s-au format initial sub clica lui Ceausescu si au vazut cum altii se umplu de bani ciudat sub clica lui Iliescu. Apoi au terminat scoli, s-au angajat la corporatii sau pe santierele patriei [aia prosti, care n-aveau un parinte la AVAS, sau n-au plecat la cules], apoi si-au facut credit pentru un apartament in Prelungirea Ghencea. Dupa ce au votat mereu ca niste idioti cu speranta, si de fiecare data s-au lovit de dezamagiri. Si au mai trecut si prin crize: ultima mineriada, sigur-nu-ultimul Ponzi, credite cu buletinul, recesiunea din 2008, Colectiv, pandemie si, ca sa fie treaba treaba, razboi la vecini si refugiati. Sunt sigur ca mi-au scapat vreo 2-3 crize mai mici, dar deja ma apuca crizele. 35-45, iti mai arde de golanii aia de la televizor? Prost esti ca n-ai plecat in Canada. Scuzabil? Poate, pentru ulcerele facute dupa serviciu, in fata TV-ului de 115.
Sa ajungem la aia mai tineri, 18-35. O generatie crescuta pe credit. Au incasat si ei norma de suturi in cur, dar au avut Pampers, nu scutece fierte la cazan pe aragaz, si au rezistat mai bine. Astia se uita la toti maimutoii cu cravata si deux-piece de la TV si ii umfla rasul, coaie! Plm, intre un mars pro Palestina si unul pentru salvarea calutilor de mare, singurele solutii par alea clar trasate in nisip: AUR si SOS pentru case ieftine si Stefan cel Mare, sau ND, daca tin cu FCSB, Dinamo sau CFR. Plus rapidistii care rad de restul, ca sunt prosti si se preocupa de politica, cand omul se ajunge doar daca stie sa faca o combinatie cu bitcoin.
Mai e o generatie, insa. V-ati prins voi care. Si ma tare apasa vina pentru ca alea trei de mai sus nu isi asuma raspunderea pentru ea. “I’m too old, I’m too tired, I’m too fucking blind.” Eu cred ca o sa imi comand revolutia pe Glovo, si o sa las un bacsis generos, ca mi-e lehamite sa ies din casa.
[ipostaze] 