Multa vreme am fost convins ca prietenii mei trebuie sa aiba ceva in comun sau complementar cu mine. Opinii, gusturi, simtul umorului, setea, ceva mai important decat dunga de la sosete. Nu sa fim la fel, ca ar fi fost plicticos, dar niste afinitati comune. Credinte ar fi prea pompos. Pe urma n-am mai avut prieteni.
[ipostaze]
The comedy and tragedy of an exhibitionist
[ipostaze] 
Cel mai simplu este pa Tuitar. Cand tasteaza@fedrocaina sau altii, iti dai seama acolo cum functioneaza ceea ce spui tu.
uite, de pilda noi: aveam in comun aberatiile de pe twitter. acum nu le mai avem.
@sebastian – m-a depasit aluzia la fedrocaina, dar da.
@engambament: dar ce-ai facut bre, l-ai lasat balta pe Elon si te-ai intors la Matt si wordpress? Pe mine Twitter inca ma amuza.
sunt pe mastodon dar e plictiseala mare. deocamdata cint singur cu capu-n punga. la wordpress nu m-am intors, ca nici n-am plecat. doar am imbatrinit si mi-e lene sa mai scriu. nu ca as fi fost vreodata vreun a-lister.
@engambament@mastodon.social
Good to know, in caz ca inchide Twitter robinetu’.
creed ca e nu daca ci cind. sau nu ti-linchide. iti pune apa la pet si-ti ia bani pe ea.