Iar a venit iarna troienind cararile, iar trebuie sa aud vestitorii apocalipsei clantanind fara noima. Eu am doar cateva obesrvatii optimiste si, zic io, de bun simt.Le notez acum, cat inca mai am zapada pe barba si mucii isi fac de cap pe mustata.
***
Parca oamenii au fost intelegatori in trafic, zilele astea. Am auzit putine claxoane, am vazut oameni ajutandu-se, am impins cot la cot cu un tip cu o masina scumpa cat casa parintilor mei inmultita cu doi la o masina mai ieftina decat rabla mea. Si dupa aia am mai impins la 6 masini, a fost greu, era viscol, dar m-am simtit bine.
Am constatat ca tipele tinere arata foarte dragut cu obrajii rosii de ger, cu o lopata in mana si cu priviri de femei moderne si independente, prea mandre ca sa iti ceara ajutorul la dat zapada. Dar li se citeste multumirea si recunostinta in ochi cand te oferi sa le scoti din situatia nasoala.
Am ras cu pofta de arogantul care nu a vrut sa il ajute 3 flacai sa isi scoata masina blocata in nameti, pentru ca i-a fost teama ca or sa ii ceara bani dupa aia. Baietii s-a dovedit ca nu erau niste golani, doar niste elevi de la Mihai Viteazul, fericiti ca maine scolile sunt inchise. Arogantul a ramas spumegand la telefon. Baietii au ajutat o baba care deja daduse singura zapada cat pentru 10 aroganti.
Miti a facut o fata imposibila cand am luat-o frumos in brate si am zvarlit-o in mormanul de zapada. Eu, care sunt o doamna si stau in casa, cu Royal Canin, catel de plus pe care sa dorm si lada de nisip, eu, in zapada? Ce sa spun bestie, stai cu fata aia inlemnita, de parca pana acum 2 ani nu traiai ca o vagaboanda pe acoperisuri. Everybody wants to be a cat.
E frumoasa strada plina de mormane albe si oameni gospodari iesiti sa dea zapada, mai de pe masina, mai din fata curtii, mai ajutand un vecin batran. Am vazut la TV un mos de la tara care plangea ca sta de o saptamana ingropat in zapada. Initial m-am intristat, dar mi-am dat seama ca omul nu plangea din cauza situatiei grele, ci din cauza ca se simtea in varsta si neputincios. Ar fi vrut sa fie tanar, sa ia lopata in mana, si sa se ajurte singur. Mai demn decat toti betivanii in putere de la birt.
Am citit bucuria inconstienta si libertatea nebuna a copiilor mici, la vederea muntilor de zapada afanata. Mi-am amintit de pantalonii de lana din copilarie, plini de zapada si de gheata, de turturii de la nas si ne privirea dojenitoare a lui mamaie cand veneam acasa fleasca, aproape degerati, dar cu ochii in flacari dupa cateva ore de sanius. Incep sa o inteleg.
M-am distrat vazand tinerii imbracati cu haine la moda zgribuliti in viscolul taios, in blugi subtiri, cu toale colorate dar ineficiente, privind cu invidie la cate un mos imbracat cu palton adevarat, caciula de blana cu urechi si manusi cu un singur deget. Da, o data la 5-10 ani, avem ierni mai grele in Bucuresti. Mucosii invata pe pielea lor.
Mi-a placut cum s-a dus boierul arivist Gigi Becali la deszapezit, cu lopeti, manusi si bocanci pentru niste sateni. Cand au venit cu cersitul, i-a trimis la dat zapada. Se uitau putorile la el ca la un Mos Craciun rau, care aduce sosete flausate si izmene in loc de jucarii. Oamenii au pus mana la treaba, cred ca s-au speriat ca la anul le aduce nuiele.
***
E iarna, si e frig, e zapada si un viscol stalinist. Dar nu Stalin a adus viscolul in partiele astea ale Europei, nici macar tzarii sau tatarii din Mongolia. Doar ca, din vreme in vreme, istoria revine cu banalitati de genul prognozei meteo, cu coduri multicolore si drame puse pe repeat. Romanul cred ca are istoria undeva in memoria lui colectiva, in inconstient. Doar ca nu vrea sa auda de ea, decat dupa ce sta viscolul. Pe urma pune mana pe lopata, se dezgroapa, si bea o tuica in sanatatea evenimentului. Pentru ca, tot el stie, ca or sa vina inundatii in primavara, canicula si seceta in vara si in iarna viitoare lopata iar o sa intre in functiune.
La anul si la multi ani!
